Mii dor de bărbații mei :(

Au trecut ani, au trecut zile, dar dorul de ei este din ce în ce mai mare.

Tu ai plecat din viața noastră cu 8 ani în urmă, eram un copil. Atunci, eram o naivă și nu prețuiam momentele petrecute cu tine, credeam că o să trăiești veșnic. Eram iubita ta, dintre toți 4.

Și acum țin minte cum îmi ziceai ”Dacă te căsătorești cu un băiat care locuiește mai departe de 100 km de casă sau cu vreun țigan atunci am să-ți trimit banii la nuntă prin plic :)”. Eram hulubița ta.

Acum tu ești îngerul care mă veghează mereu. Un bărbat, un tată și un soț de care nouă ne este dor. Dor de tine, tată.

Fratele, el a fost unicul om care a putut să te înlocuiască. Era speranța mea, era omul care mi-a dăruit tot ce tu ai fi putut să-mi dăruiești. Toată dragoste, stima, respectu și multe griji, a depus efort să nu îți duc lipsa.

Acum eu nu vă am nici pe unul dintre voi doi.

Iubiți și prețuiti omul și momentul.

 

El a devenit…

Nu pleca atunci când știii că poți să mai rămâi!

Nu mai pot respira liber, inima mea e mereu ghemuită, fluturii în stomac se tem mai tare ca mine, și nu mai pot iubi ca înainte, să mai lipesc o altă inimă lângă a mea. Sorry, dar nu am loc pentru tine, EL ma copleșit.

Mereu încerci să fii mai bună decât știi că ești, iubești, dăruiești, sacrifici, ierți și toate doar pentru că inima ta încă mai iubește.

Ce contează cum e omul?! Tu doar îi iubești inima, mâinele lui, ochii, buzele, și în genere, pe EL lângă tine.

El a devenit un fel de (h)eroina!

1c49ac4f6519763c7a6267b6755de8175